1. Studiul conceptului de bună guvernare în oraşele din Transilvania („bună poliție”) și din Țara Românească (politie). Demersul nostru urmăreşte aplicarea conceptului german de „gute Policey” în orașele libere regale de prim rang (Sibiu, Brașov, Bistrița, Cluj), dar și în orașele mai mici, precum Mediaș, Sighișoara, Turda și Alba-Iulia. Abordarea construcției politice a acestor oraşe prin prisma conceptului de „bună ordine şi poliţie” va permite analize ale interacţiunilor sociale până acum imposibil de realizat, în special a raporturilor dintre autoritatea orașului și comunitatea de cetățeni. Legislația urbană în perioada modernă timpurie este variată, dar anumite statute și hotărâri ale sfatului stabileau construcția politică a guvernării, cu instituțiile și procedurile interne, devenind astfel „constituții” ale orașului. Analiza va umări o diferențiere a reglementărilor urbane în funcție de aria lor de acțiune, de la aceste „legi” fundamentale până la statute ale vecinătăților și ale breslelor (Oborni 2006). Legislația urbană a Bucureștilor va fi reevaluată prin prisma abordării noastre, și vom încerca să aflăm elementele care definesc urbanitatea în discursul oficial. Un volum de studii va propune publicului rezultatele acestor in
2. Realizarea unui repertoriu de izvoare al „ordinelor de poliţie”, care să cuprindă, cât posibil exhaustiv, toate legile orăşeneşti din Transilvania, din secolele XVI-XVII. Baza de date, care va fi disponibilă online, va conţine mai multe sute de norme (reguli) cuprinzând toate domeniile de administraţie urbană. Folosind ediţiile de izvoare şi sursele inedite din arhive vor fi repertoriate toate acele statute orăşeneşti, hotărâri judecătoreşti şi decizii simple ale consiliilor orăşeneşti care aveau rol de lege în administraţie, la fel mandatele emise de organele puterii centrale în domeniu. Grupate după oraşe, repertoriul va reda materialul legilor în ordinea cronologică a emiterii lor, vizând identificarea relaţiei dintre emitent, destinatari, domenii de reglementare. Adunarea materialului legislativ din mai multe oraşe şi ordonarea lui după criterii formale va ajuta la identificarea ramurilor şi instituţiilor guvernării specifice epocii, şi la folosirea adecvată a termenilor (de exemplu: statut, lege, mandat, hotărâre, ordine, regulament). Repertoriul de izvoare care va finaliza proiectul nostru va constitui unul dintre cele mai valoroase instrumente de lucru pentru cercetătorii istoriei economice, sociale, politice, confesionale, culturale ale Transilvaniei premoderne, creând totodată un model pentru cercetările de acest gen şi pentru alte regiuni istorice din Europa centrală și de est.
METODOLOGIE ȘI SURSE
Aria cercetării o delimităm în primul rând la oraşele din provincia istorică a Transilvaniei, orașele cu rang de orașe regale (Sibiu, Braşov, Bistriţa, Cluj, Târgu Mureş), deoarece ele reprezintă din punct de vedere al organizării administraţiei exemple diferite, fiind ele centre de scaune şi districte săseşti (Sibiul, Braşovul şi Bistriţa) sau secuieşti (Târgu Mureş, singurul oraş secuiesc cu rang de oraş liber regal din 1616). La acestea se adaugă o urbe cu o evoluţie aparte, precum Clujul, care este și mai bine studiat și cu material de arhivă bogat, precum și orașele Mediaș, Sighișoara, Turda și Alba-Iulia, deoarece pentru acestea există material documentar, edit și inedit, care se pretează analizei noastre. Dintre orașele din Țara Românească am ales Câmpulung și București, tot din aceleași motive: există surse istorice care pot fi interogate prin grila propusă de noi. Comparația dintre orașele ardelene, autonome și cu structuri politico-administrative (Sfat ales, colectare de impozite) și economice (bresle) bine structurate deja la începutului secolului al XVI-lea și orașele muntene va explica mai bine natura statutului juridic al acestora și tipul de societate urbană din fiecare teritoriu.
În ceea ce priveşte identificarea termenului şi a măsurilor desemnate de conceptul de „bună poliţie”, care, așa cum am discutat mai sus, sunt variate (Policey, Ordnung, Disciplin, jó rendészet, diszciplina), vom urmări toate acele acte normative care reglementează un domeniu specific de guvernare şi de disciplină socială, de exemplu: respectarea serviciului divin, restricţionarea luxului şi a excesului (nunţi, botezuri, banchete) prin legi somptuare, interzicerea prostituţiei şi a jocurilor cu noroc, asistenţa socială, limitaţii referitoare la muncă şi organizarea muncii, la preţuri, regimul pieţelor, comerţului şi meşteşugurilor, finanţele şi creditele, întreţinerea drumurilor, podurilor şi a zidurilor de apărare, construcţii publice şi planuri de urbanism, canale, aprovizionarea cu alimente, siguranţa alimentară şi a purităţii apei potabile, sănătatea publică în timp de ciumă şi lepră şi alte domenii ale administraţiei publice. Vom urmări separat, care sunt acele domenii, în care implementarea măsurilor au fost cele mai vizibile: cum s-au aplicat ele în viaţa de zi cu zi? Dacă şi în ce măsură putem să vorbim de „reuşitele” ori de „lipsurile” măsurilor de control şi de disciplină socială? Ce interacţiuni au existat între autorităţi şi populaţie în materia implementării măsurilor de control? În ce măsură legile şi acţiunile au vizat domeniul public sau dacă rigoarea autorităţilor s-a manifestat şi în sfera vieţii private (în căsătorie şi familie). Vom încerca să argumentăm în ce măsură oraşele din Transilvania au împărtăşit şi aplicat noile idei europene despre guvernare, despre relaţia dintre guvernanţi şi supuşi, şi despre ordinea socială.
Pornind de la experienţele realizării repertoriilor legislaţiilor germane de „poliţie”, vom ordona materialul normativ conform uneistructuri formale coincidente tuturor teritoriilor municipale, cum sunt: data de emitere, denumirea formală, autoritatea emitentă, adresantul, sfera de valabilitate, materialul reglementat, indicând şi referirile la legi asemănătoare aduse anterior sau în altă municipalitate, date despre surse, indice de material. Diversitatea domeniilor reglementate se traduce şi în numărul mare al informaţiilor ce se regăsesc în izvoare disparate, de diverse genuri: protocoale ale şedinţelor consiliilor orăşeneşti, protocoalele adunării comunităţilor, protocoale judiciare, colecţiile de scrisori, mandate regale şi princiare, şi altele. Redactarea acestor norme într-o ordonare relativ standardizată face posibilă identificarea domeniilor de reglementare, corespunderile şi diferenţele la nivelul oraşelor studiate. Preconizăm să facem accesibilă şi forma electronică a materialului repertoriului, ceea ce va permite căutarea rapidă, ţintită a datelor. Parafrazând cele spuse de Karl Härter, repertoriul nu înlocuieşte ediţiile complete de izvoare, însă face posibil accesul la informaţii diferenţiate şi sistematizate, deschizând drumul analizelor empirice şi de sinteză.