Legile somptuare sunt acele norme care au ca scop limitarea cheltuielii (sumptus - lat.), și în consecință a excesului afișat în anumite ocazii. În Transilvania, ca și în orașele mici din vestul Europei, asemenea legi emise de autorități pentru a trasa cadrul financiar în care se puteau manifesta public supușii lor au apărut abia în secolul al XVI-lea. Primele legi privind cheltuielile la petrecerile comune au fost emise de către Sfatul orașului Bistrița 1532 și 1538 și Sibiu în 1565. În aceste regulamente se limitau numărul de oaspeți îngăduiți la petrecerile de nuntă, botez sau cele ce marcau intrarea în breaslă.
În secolul următor, aceste legi devin mai numeroase și mai specializate totodată. Sunt separate legile ce limitau luxul în îmbrăcămite (Kleiderordnungen) și cele care prescriau modul de desfășurare a nunților (Hochzeitsordnungen) sau a înmormântărilor (Leichenordnungen). Uneori motivația pentru aprobarea legilor somptuare se găsește în evenimente care au afectat direct orașele și locuitorii lor. Așa a fost de pildă ordonanța de poliție a Brașovului din anul 1693, o ordonanță ce îndemna la bună purtare. Vazut ca o măsură de reducere a exceselor, această ordonanță exprima efortul autorităților orașului pentru a da un bun exemplu și de a îndepărta comunitatea urbană de lux. Această lege somptuară a fost adoptată la 4 ani după ce marele incendiu a distrus mare parte din oraș și a afectat și biserica. Astfel, restaurarea moralității creștine și a modestiei afișate în îmbrăcăminte erau considerate remedii imediate pentru a îmbuna divinitatea, laolaltă cu respectarea ordinii sociale: fiecare orășean trebuia să respecte legea și să rămână în limitele sale.
Un text în limba engleză poate fi citit aici.